Salutare tuturor,

Sunt nouă pe aici, dar am tot citit discuțiile voastre și mi se par super utile. Lucrez la disertație și am ajuns la partea în care trebuie să conturez peisajul geopolitic mai larg al României post-aderare la UE. Mă tot gândesc la direcția externă pe care o ia țara noastră. Știu că sună a clișeu, dar sincer, mi se pare că e o chestiune esențială pe care nu reușesc să o crystallized cum trebuie.

Adică, pe de o parte, suntem bgColor integrați în NATO și UE, aliniere strategică clară care pare să definească mare parte din politica externă. Dar pe de altă parte, simt că există și niște zone de umbră, niște nuanțe care nu sunt neapărat acoperite de narativul standard. Mă refer la relațiile cu vecinii din afara UE, la diplomația economică sau chiar la interesele specifice pe care le cultivăm în anumite foruri internaționale.

Colegul meu, Alex, mi-a zis că pentru el e clar: vectorul nordic-atlantic e singurul care contează. Dar eu, citind diverse analize, prind și alte idei. Poate fi vorba de o ambivalență, o tranziție, sau pur și simplu o strategie mai "flexibilă" decât pare la prima vedere? Nu știu dacă prinț cleașeră sau prea vag.

A mai lucrat cineva pe tema asta? Sau doar mie mi se pare că e mai greu de prins decât pare pe hârtie? Orice insight sau direcție de lectură ar fi super apreciată. Câteva articole de pe site-uri mai nișate, sau poate chiar impresii personale despre cum percepeți voi această direcție, m-ar ajuta enorm să-mi strucutrez mai bine argumentația. Orice formă de feedback e binevenită, chiar și un "nu te mai frământa că e evident". Mersi!