Adriana Barbu: Salut, Georgiana! Felicitări pentru tema aleasă, e super relevantă pentru vremurile noastre. Eu exact pe zona asta am lucrat și pentru licență, chiar dacă nu chiar la fel de aprofundat ca un master. Înțeleg perfect sentimentul de copleșire, e ca și cum te uiți la un puzzle enorm, cu piese din multe cutii.

Din perspectiva mea, cel mai important unghi de analiză de azi mi se pare cel legat de reziliența statelor mai mici și de rolul alianțelor în contextul dualității marilor puteri. Nu mai putem ignora că suntem mereu prinși între dinamici mai mari, și asta se vede clar în toată regiunea. Cum reacționează țările mici la presiuni? Pe unde își găsesc pârghiile de acțiune?

Și nu uita de dezinformare și războiul hibrid. Asta e o componentă CRUCIALĂ a securității post-2014, care a devenit și mai acută acum. Cum afectează narativele externe societatea, politica internă, chiar și capacitatea decizională? E un teren minat, dar esențial de explorat.

Pe lângă asta, evoluția NATO și UE ca actori de securitate pentru Estul Europei e un subiect de studiu în sine. Au reușit să aducă stabilitate? Ce alte instrumente de securitate, mai puțin convenționale, au început să prindă contur?

Dacă te ajută cu ceva, pot să-ți dau și câteva referințe din ce am folosit eu. Poate o să-ți ofere niște direcții noi de gândire. Succes în continuare cu documentarea!

Georgiana Pavel: Mulțumesc mult, Adriana! Foarte fain că împărtășești din experiența ta. Ai punctat exact niște lucruri care mă frământă și pe mine.

Ideea cu reziliența statelor mici mi se pare genială și, pe undeva, o confirmă și ceea ce observ zilnic. E fascinant cum reușesc țări cu resurse mai puține să navigheze apele astea tulburi, bazându-se pe alianțe, dar și pe o anumită agilitate internă. Cred că și "diplomația publică" sau modul în care își construiesc imaginea internațională e un aspect important aici.

Și da, dezinformarea și războiul hibrid... Ai perfectă dreptate, e o linie roșie care pare să devină și mai groasă pe zi ce trece. Mă gândeam exact la asta azi, cum mesajele propagate, uneori subtil, pot să erodeze încrederea în instituții sau să polarizeze societatea. Cum s-ar putea măsura impactul real, pe termen lung, al acestor campanii? Pare un teren de studiu foarte dificil, dar absolut esențial.

Legat de NATO și UE, e clar că rolurile lor evoluează. E interesant de văzut nu doar ce au făcut, ci și cum se adaptează la noile amenințări - pentru că, pe lângă cele "tradiționale", avem acum și amenințarea cibernetică, crizele energetice ca arme geopolitice, și multe altele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă mi-ai da câteva din referințele tale, chiar și cele mai generale. Poate mă ajută să-mi structurez mai bine căutările.

Încă o dată, mulțumesc pentru cuvintele de încurajare și pentru perspectiva ta valoroasă! O zi faină!