UE -ASEAN: Ce perspective?
Salutare tuturor,
Tocmai am început să mă uit mai atent la relațiile dintre UE și ASEAN pentru o secțiune din lucrarea mea, și sincer, mă cam pierd în detalii. Pe hârtie, pare o colaborare promițătoare, cu multe zone de interes comun, de la comerț și investiții la securitate și schimbări climatice. Mă întreb, însă, cât de mult se traduce asta în practică. Aveți cumva experiențe sau observații la prima mână despre cum funcționează aceste parteneriate? Mai ales pe partea de inițiative comune sau blocaje. Simt că sunt multe unghiuri din care poți privi asta, iar eu încerc să găsesc cel mai relevant pentru studiul meu actual. Orice insight, chiar și o simplă opinie, ar fi super util.
Mulțumesc anticipat!
Salutare, Gabriel !
Mă bucur că abordezi subiectul ăsta. Și eu am aceeași senzație că pe hârtie totu-i roz, dar în realitate, lucrurile stau un pic diferit. E ca și cu rețetele alea culinare: pe blog pare simplu, dar când ajungi în bucătărie, hopa, lipsește un ingredient esențial sau o tehnică.
Partea de comerț și investiții e, evident, punctul central, unde se bat cap în cap interesele mari. UE, cu piața ei unică și standardele de calitate (pe care, să fim sinceri, uneori le impun destul de agresiv), și ASEAN-ul, cu economiile lui în plină creștere, o piață imensă, dar cu abordări mai… flexibile. Am citit destul de mult despre negocierile pentru acorduri de liber schimb. Unele au progresat, altele stau pe loc de ani de zile, tocmai din cauza diferențelor astea fundamentale de abordare. De exemplu, protecția proprietății intelectuale sau standardele de muncă pot fi puncte de fricțiune majore.
Pe partea de securitate, aici cred că e și mai complicat. Vorbesc de securitate maritimă, în primul rând, având în vedere Marea Chinei de Sud, unde UE are și ea un interes strategic indirect. Dar poziționarea țărilor din ASEAN e adesea una de echilibru delicat între SUA și China, și intervenția sau implicarea UE e privită cu suspiciune de pe o parte sau de pe alta. Nu e chiar ca și cum ar vrea să vadă UE patrulând în apele lor ca "pacifist".
Iar schimbările climatice - acolo e clar un teren comun, cel puțin la nivel declarativ. UE pune accent pe tranziția verde, pe tehnologii noi. ASEAN-ul are și el nevoie de investiții și know-how în direcția asta. Dar aici iar intră în joc aspecte economice: ce impact are tranziția asta asupra industriilor tradiționale din Asia de Sud-Est? Pe unde s-or vedea mai repede efectele pozitive, și pe unde vor fi costurile pe termen scurt?
Am văzut că tu cauți cele mai relevante unghiuri pentru studiul tău. Depinde mult de ce te interesează concret. Dacă te focusezi pe economic, probabil că ai analiza acordurile comerciale existente și negocierile în curs, dar și fluxurile de investiții, unde UE ar putea fi un partener mai consistent și mai puțin volatil decât, să zicem, China. Dacă te gândești la geopolitică, atunci securitatea maritimă și influența marilor puteri în regiune sunt esențiale.
Ce mi se pare mie un blocaj major, și asta e o observație personală, e lipsa unei viziuni strategice comune pe termen foarte lung. UE vorbește de "parteneriat strategic", dar ASEAN e un grup de state cu interese naționale adesea divergente, și cu o cultură politică destul de diferită de cea europeană. Nu există "una voce" clară din partea ASEAN, iar asta face dialogul cu UE (care, la rândul ei, negociază greu cu 27 de state membre) o provocare continuă.
Poate e mai util să te gândești la studiu de caz: o anumită țară ASEAN, o anumită zonă de interes (ex. IT, energie regenerabilă) și cum interacționează acolo UE și blocul ASEAN… Sau analizând cum a funcționat un anumit proiect comun, dacă au existat.
Sper că nu te-am bulversat și mai tare! Aștept cu interes să văd ce direcție vei alege.