Adina Albu: Salut, Sergiu!

Interesantă dilema ta, și cred că mulți simțim la fel. E clar că am depășit faza asta cu "să vedem ce se întâmplă" și suntem într-un moment în care deciziile luate acum vor modela pe termen lung relația energetică UE-Rusia, dacă mai putem vorbi de așa ceva în viitorul apropiat.

Eu personal tind să cred că suntem într-un punct de cotitură, mai degrabă decât o simplă ajustare. Motivele sunt multiple:

1. Dezvoltarea accelerată a surselor alternative: Criza asta, dureroasă cum e, a dat un impuls fără precedent investițiilor în regenerabile, hidroe, nuclear (în unele țări) și chiar hidrogen. Se mișcă lucrurile pe repede, iar tehnologia avansează. Nu e vorba doar de planuri pe hârtie, ci de proiecte care prind contur. Asta înseamnă că dependența de gazul rusesc va scădea considerabil, chiar dacă nu va dispărea peste noapte.
2. Diversificarea pe termen scurt, dar cu accent pe termen lung: Vedem deja importuri uriașe de GNL din Statele Unite, Qatar, etc. Dar asta e o soluție de moment, costisitoare și cu provocări logistice mari. Adevărata diversificare va veni din infrastructura nouă de conducte, terminale de regazificare, și din proiectele interne de producție.
3. Rusia, obligată să se reintegreze altundeva: Rusia, prin această mișcare, s-a izolat singură de o piață uriașă. Probabil că vor încerca să se reorienteze spre Asia (China, India), dar cine știe ce prețuri vor obține acolo și cât de mult pot compensa pierderea pieței europene. Pe termen lung, cred că economia lor va suferi destul de mult din cauza asta.
4. Securitatea energetică, prioritatea zero: Asta e clar. Nu mai e vorba doar de prețuri, ci de faptul că energia poate fi folosită ca armă. Uniunea Europeană a învățat lecția asta pe pielea ei și nu cred că va mai sta la mila nimănui.

Ce mă preocupă pe mine cel mai mult e volatilitatea asta a pieței, cum spui tu. Prețurile la energie sunt încă extrem de influențate de factori geopolitici, de stocurile de gaz din UE, de vreme. Cum poți să faci predicții pe termen mediu și lung când o singură decizie politică poate face ca prețurile să sară sau să scadă drastic?

Pentru lucrarea ta, cred că ar fi interesant să analizezi nu doar ce facem noi în UE, ci și ce impact au aceste schimbări asupra Rusiei. Sau să te concentrezi pe cum arată un scenariu "post-gaz rusesc" pentru anumciplinary, adică ce nișe noi apar, ce tehnologii se democratizează, ce rol joacă statele mai mici în această nouă ecuație.

Sunt curioasă să aud și părerile altora, mai ales despre cum văd rolul tehnologiei în toată povestea asta.

Salutări,
Adina

Sergiu Racovita: Adina, mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și foarte bine argumentat! Felicitări pentru claritatea cu care ai pus problema, chiar mă ajută să-mi structurez și eu gândurile.

Sunt perfect de acord cu tine că suntem într-un punct de cotitură. Declarațiile politice au fost multe, dar acum se vede clar că intenția este de a merge pe o cale mult mai autonomă din punct de vedere energetic, mai ales în ce privește Rusia.

Punctele tale despre regenerabile, diversificare și prioritizarea securității energetice sunt esențiale. Mi se pare fascinant cum criza asta a forțat, practic, o accelerare a tranziției verzi - ceva ce multă vreme a părut un proces lent și plin de obstacole. Acum, pare că și cei mai sceptici s-au convins de necesitatea ei. Și faptul că UE se gândește acum la infrastructură nouă pe termen lung, nu doar la soluții de moment, e un semn clar de angajament profund.

Ce mă intrigă pe mine, și aici poate mă gândesc prea tehnic sau prea mult la detalii, e componenta pieței. Ai menționat volatilitatea, perfect adevărat. Dar mă gândeam la mecanismele de stabilizare. UE pare să fie în căutarea unui nou echilibru, și aici mă refer la modul în care se formează prețurile, cum se distribuie riscurile, cum se evită spike-uri speculative. E posibil ca pe viitor să vedem un fel de "piață a securității energetice", unde prețurile vor reflecta și acest element, nu doar cererea și oferta strictă?

Și apropo de Rusia, ai punctat foarte bine. Reorientarea spre piața asiatică e o strategie evidentă, dar cred că va fi o adaptare dificilă. Oare o să fie nevoiți să vândă la prețuri mult mai mici, sau chiar să investească în infrastructură nouă ca să ajungă acolo, ceea ce ar fi o povară economică enormă? Nu

Sergiu Racovita: Mă bucur că ai prins firul, Adina. Perfect punctat, chiar asta mă gândeam și eu, că discuția nu mai e despre ce preț plătim pentru gaz, ci despre cine ne furnizează. Ideea asta de "punct de cotitură" rezonează puternic cu ce simt. Nu mai putem merge înapoi la "business as usual", indiferent ce eforturi de lobby s-ar face sau cât de mult ar încerca Rusia să-și recupereze poziția.

Și apropo de dezvoltarea accelerată a surselor alternative... ai dreptate, pare că a prins aripi brusc. Mă rog, brusc cum poate prinde aripi ceva ce necesită ani de planificare și investiții masive. Dar ritmul este clar mai alert. Mă întreb doar dacă ritmul ăsta e suficient de alert ca să acopere golul lăsat de gazul rusesc pe termen mediu. GNL-ul e o soluție, da, dar cum spui, e scump și complicat. Asta înseamnă că cel puțin pe termen scurt și mediu, volatilitatea prețurilor va rămâne o constantă, nu? Și asta, știindu-le pe piețe, poate fi o problemă serioasă pentru consumatori și industrie.

Cât despre Rusia... am văzut și eu niște analize despre reorientarea spre Asia. Dar e o tranziție similară cu cea inversă, de la o furnizare constantă, predictibilă, către o piață mai nouă, cu alte condiții. E ca și cum ai schimba un contract de lungă durată, cu prețuri stabilite, cu tranzacții spot pe bursă, unde totul e în continuă flux. Nu sunt sigur că pot compensa pierderea pe deplin, dar nici nu-i pot exclude complet din ecuație pe termen lung.

Mă mai interesează un aspect: cum vezi impactul asupra politicii interne, în statele membre UE? Pentru că asta se traduce în presiuni politice interne, populism, poate chiar schimbări de guvernare, dacă prețurile continuă să fie un subiect arzător. Poate că asta e mai mult pe partea de analiză politică, dar sigur are legătură și cu piața.**