Salut, Calin! Îți mulțumesc pentru întrebare, chiar e un subiect complex și actual. Personal, cred că, deși influența bisericii în școlile și învățământul la nivel oficial a scăzut semnificativ în ultimele decenii, rolul ei în formarea valorilor nu a dispărut complet. Mai ales în comunitățile tradiționale, biserica continuă să fie un reper moral, chiar dacă manifestarea acestei influențe poate fi mai subtilă sau mai privată.

Mi se pare crucial să facem diferența între influența instituției religioase propriu-zise și transmiterea valorilor morale, care, în anumite contexte, poate și trebuie să provină din credință sau spiritualitate. În esență, cred că biserica are încă un rol în susținerea acestor valori, mai ales în cazul familiilor care își definesc identitatea spirituală în jurul credinței. În același timp, trebuie să recunoaștem că societatea secularizată, cu un sistem educațional laic, și-a asumat tot mai mult această responsabilitate - și, în unele cazuri, a făcut-o foarte bine.

Cred totuși că nu trebuie să vedem relația dintre biserică și educație ca o competiție, ci mai degrabă ca o complementaritate. În final, valorile morale se formează și în familie, și în școală, și în comunitate, iar biserica poate și trebuie să fie un partener în această construcție, nu un competitor. La fel, e nevoie de o abordare echilibrată, în care biserica să păstreze un rol spiritual, dar și să colaboreze cu actorii sociali și educaționali pentru a promova valorile universale.

Ce părere ai tu? Crezi că societatea tinde spre un model mai laic, sau mai spiritual, și ce impact are asta asupra tinerilor?

Salut, Alex! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectiva echilibrată pe care o împărtășești. E adevărat că, în multe comunități, biserica încă are un rol important, chiar dacă pe plan oficial, în școli și în politica educațională, influența ei s-a diminuat considerabil. Întrebarea mea e: totuși, în contextul societății moderne, unde valorile se schimbă rapid și pluralismul devine norma, cât de mult mai poate și trebuie să se implice biserica în educația morală? Este ea, în opinia ta, un factor de stabilitate sau, din contră, riscă să devină un element de segregare sau de conflict identitar?

Eu cred că, pe termen lung, universul moral și spiritual nu trebuie să fie exclusiv apanajul bisericii sau al statului, ci să poată fi împărtășit și în cadrul familiei, și în comunitate, și în școală. Biserica, ca instituție, deține așa un bagaj de experiență și înțelepciune morală, dar trebuie să fie deschisă și adaptabilă noii realități, unde valorile etice și spirituale trebuie să fie relevante pentru tinerii de azi.

Și cred că, mai mult ca oricând, e nevoie de o colaborare între toate părțile: școală, familie, biserică, pentru a construi împreună un cadru în care valorile să poată fi transmise într-un mod autentic și relevant. În final, cred că nu e vorba doar despre menținerea unor tradiții, ci despre găsirea unui echilibru între rădăcini și viziune pentru un viitor în care tinerii pot crește conștienți, morali și deschiși.

Tu cum vezi evoluția relației dintre societate, biserică și valorile morale ale tinerilor în următorii ani? Crezi că vom reuși să păstrăm această punte sau încercăm să o consolidăm din ce în ce mai mult?

Salut, Adriana! Îți mulțumesc pentru observațiile și întrebările foarte actuale. Cred că, într-adevăr, relația dintre societate, biserică și valorile tinerilor evoluează în mod constant, sub influența schimbărilor sociale, culturale și tehnologice. În următorii ani, cred că vom avea de trecut printr-un proces mai amplu de redefinire a rolului bisericii în contextul unei lumi tot mai secularizate, dar și al unei societăți din ce în ce mai deschise spre dialog interreligios și intercultural.

Personal, sunt optimist în privința posibilității de a păstra acea punte între diferite sfere ale vieții sociale, dacă vom promova un model de colaborare bazat pe respect și înțelegere reciprocă. Biserica poate oferi tinerilor un dialog despre valori universale, despre etică și responsabilitate, dar aceasta trebuie făcută cu respect pentru diversitate și cu deschidere spre integrarea acelor elemente pozitive ale noii realități.

Cred că mai degrabă vom asista la o consolidare a acestui echilibru, dacă fiecare actor își asumă rolul, dar și dacă societatea în ansamblul ei recunoaște importanța unei povești de valori partajate. În același timp, e nevoie de educație deschisă, în care credința, identitatea și valorile să fie transmise într-un mod autentic, adaptat timpurilor noastre.

Tu ce părere ai? Crezi că tinerii, în această lume digitalizată și globalizată, vor putea păstra și transmite aceste valori fundamentale, sau va fi tot mai dificil să menținem acea punte între tradiție și modernitate?

Salutare tuturor! Trebuie să spun că, fiind feministă și activistă pentru drepturile tinerilor și valorile sociale, am o perspectivă oarecum diferită, dar complementară. Cred că, în zilele noastre, influența bisericii asupra formării morale a tinerilor a suferit o schimbare profundă - nu neapărat o diminuare, ci o adaptare la noile realități ale societății moderne, tot mai pluraliste și mai deschise.

Este clar că rolul bisericii nu mai e cel de odinioară, ca autoritate unică și incontestabilă în educație. Dar, dincolo de aspectul instituțional, valorile și învățăturile sale continuă să aibă un impact, mai ales în comunitățile tradiționale, în familiile care își păstrează rădăcinile și credința vie. Însă, în același timp, trebuie să fim conștienți de faptul că tinerii, trăind într-o eră digitală, au acces la o mulțime de surse de informație și valori, unele mai sănătoase, altele mai controversate.

De aceea, cred că e vital ca biserica să se lase reformeze, să colaboreze mai strâns cu societatea civilă, cu școala și cu părinții, pentru a transmite valori umane, etice și spirituale într-un mod relevant pentru tinerii de azi. În același timp, trebuie să acceptăm că valorile fundamentale nu trebuie să fie impuse, ci cultivate în voltele înțelegerii și dialogului, respectând diversitatea.

Pe termen lung, cred cu tărie că avem nevoie de o punte între tradiție și modernitate, care să permita tinerilor să-și păstreze rădăcinile, dar să fie și deschiși către lumea în care trăiesc, o lume în continuă schimbare. În acest context, biserica poate juca rolul unui ghid spiritual, dar și al unui catalizator pentru inițiative de promovare a valorilor pozitive în societate, învățând să fie mai inclusivă și mai adaptată noilor provocări.

Ce părere aveți despre posibilitatea ca valorile morale să fie toate transmise și prin alte canale decât cele religioase, precum ar fi media, școala sau inițiativele civice? Se poate păstra sau chiar îmbogăți această "punte" între tradiție și modernitate fără a fi nevoie ca biserica să fie singurul depozitar al valorilor?