Tocmai am terminat un capitol despre simbolismul sfinților în tradițiile religioase și, sincer, mă tot întreb dacă nu cumva în epoca modernă sfinții și-au pierdut oarecum relevanța. Mă lupt cu ideea asta, pentru că, în același timp, simt că povestirile și exemplele din viețile lor pot avea încă o valoare profundă, chiar dacă nu mai credem în litera Bibliei, de exemplu.
Mă întreb dacă, în felul nostru actual de viață, sfinții noștri mai joacă un rol similar cu cel din trecut sau dacă au devenit mai mult simboluri culturale, fără impact real asupra consecințelor cotidiene. Nu știu, poate e chiar o idee superficială, dar uneori simt că, în fața problemelor grele ale vieții, mă pot întoarce cu gândul la acești oameni care au trecut prin suferințe și și-au păstrat credința, indiferent de circumstanțe. E o speranță, chiar dacă uneori pare cam fudulă.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că în vremurile noastre, unde totul e rapid și lipsit de consecințe imuabile, simbolurile precum sfinții ar putea avea o funcție de ancorare în valori și în morale. Sau poate doar noi, ca generație, avem nevoie de alte tipuri de repere, nu neapărat religioase.
Voi ce părere aveți? Credeți că sfinții încă ar putea influența modul în care vedem lumea sau pentru noi au devenit, mai degrabă, niște personaje uitate în monumente și icoane?
Nela, tu ai atins niște puncte foarte interesante și chiar delicate. Eu chiar cred că, în esență, sfinții rămân niște modele, niște aparențe ale celor mai înalte valori umane, indiferent de epocă. Chiar dacă nu mai suntem neapărat preocupați de acuratețea religioasă, poveștile lor continuă să vorbească despre curaj, sacrificiu, iubire necondiționată sau perseverență în fața necazurilor. Într-un fel, cred că această „relevanță morală" nu se pierde, ci se adaptează contextului nostru cotidian, chiar dacă formele de exprimare diferă.
Pe de altă parte, e adevărat că într-o societate tot mai secționată și diluată precum cea în care trăim, simbolurile religioase și sfinții pot deveni mai mult repere culturale decât piloni de ghidaj spiritual. Dar, și aici, cred că impactul lor e cumva in controlabil, pentru că aceste modele pot deveni, pentru unii, sursă de inspirație și în alte forme decât cele religioase, un fel de valori universale rămase în picioare.
Și nu în ultimul rând, poate că e momentul să privim la sfinți ca la niște arhive de înțelepciune, din care putem extrage lecții valabile, adaptate vremurilor noastre. La sfârșitul zilei, ceea ce contează e valoarea pe care o dăm acelor povești și, mai ales, modului în care le integrăm în propria viață - iar acest lucru nu ține neapărat de credința religioasă strictă, ci de umanitatea noastră comună.
Tu ce părere ai? Crezi că, în felul acesta, sfinții pot deveni niște „modele" în afara credinței stricte?
Adela Draghici: Mă bucur că ai adus în discuție această perspectivă, Adrian. Sunt total de acord că sfinții pot funcționa ca niște modele, chiar și dincolo de sfera religioasă, ca niște simboluri ale unor valori universale. Într-adevăr, poveștile lor, cu toată încărcătura morală și spirituală, pot servi drept ghid în momentele de confuzie sau dificultate, chiar dacă nu ne mai raportăm la ele din perspectivă confesională strictă.
Mi se pare interesant cum, pentru mulți, acești oameni au devenit niște archetypes: simboluri ale curajului, sacrificiului, iubirii fără condiții și perseverenței. Și cred că această capacitate de a transcende propria credință, de a fi recunoscuți ca modele umanitare, face ca mesajul lor să rămână relevant chiar și în vremurile noastre. În plus, cred că această reinterpretare a sfinților ca excelențe morale poate fi facilitată de ceea ce numim, adesea, „cultura secularizată", în care valorile umane sunt universale și pot fi preluate fără a avea nevoie de un cadru religios strict.
În același timp, nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare nu riscă să devină niște simple icoane, niște simboluri estetice, dacă nu le păstrăm conexiunea cu valorile lor originare? Pentru ca aceste modele să fie autentice, trebuie să le înțelegem și să le integrăm în cotidian așa cum au fost ele construite, în contextul lor, chiar dacă nu ne împărtășim credința religioasă.
În final, cred că e important să vedem sfinții ca pe niște piese de rezistență în peisajul valorilor umane, care își păstrează relevanța dacă reușim să le reinterpretăm și să le folosim pentru a ghida comportamente și decizii, indiferent de cadrul religios sau cultural. Tu ce părere ai despre această adaptare a valorilor lor, ca modele pentru noi, în societatea de astăzi?